ARTA PRE-COLUMBIANĂ ȘI SIMBOLISMUL SĂU
Columbia ocupă un teritoriu care a avut dintotdeauna valențe strategice, grație localizării sale pe hartă, ca punct de legătură între nordul și sudul continentului american. Cu o suprafață de aproximativ 1.500.000 de kilometri pătrați și o populație de 44.000.000 de locuitori, Columbia este singura țară din America de Sud, care beneficiază de ieșire la ambele oceane (Atlantic și Pacific). Aici, munții Anzi se divid în trei. Columbia este celebră prin cafeaua pe care o produce, prin aurul și smaraldele sale, prin petrol și cărbune, flori și fructe exotice.
Multe civilizații magnifice au locuit aceste teritorii, caracterizate printr-o mare diversitate și nenumărate contraste, înte anii 800 î.e.n. și 1600 e.n.. De la piscurile semețe până la văile adânci, trecând prin câmpiile aride și prin hățișul junglelor, aceste societăți indigene s-au bucurat de o largă varietate climatică, care a favorizat dezvoltarea unei bogate vegetații tropicale și a unei faune autohtone. Acest fantastic univers a reprezentat baza materială și sursa de inspirație a renumitelor culturi de obiecte de podoabă.
Universul material și cel mitologic sunt reprezentate în bijuteriile din aur: primul, cu formele sale realiste, iar al doilea, cu figurile pline de simbolism. Bijutierii pre-columbieni transpuneau, în produsele lor artistice, credințele, ritualurile religioase, obiceiurile zilnice, frumusețea trupului uman. Puterea naturii era simbolizată prin intermediul animalelor. Simbolul fertilității era broasca. Fluturele semnifica armonia și echilibrul. Această ființă diafană este întruchiparea perfecțiunii existente în natură. Creatorii care și-au manifestat talentul în cadrul acestor culturi au privit cu alți ochi conceptele de pământ și de cer. Pentru ei, pământul pe care călcăm reprezintă lumea de jos, în timp ce albastrul cerului este poarta spre lumea de sus. Din acest motiv, animalele care au abilitatea de a se mișca natural între cele două lumi și nu se tem de apă erau considerate foarte speciale. Păsările sunt un astfel de exemplu. Pentru civilizațiile pre-columbiene, păsările simbolizau libertatea și mobilitatea. De asemenea, animalele care trăiesc atât pe uscat, cât și în apă sunt binecuvântate. Spre exemplu, șarpele era văzut ca o creatură înțeleaptă, simbolul feminității. Acesta este motivul pentru care, în general, apare cu două capete: primul este înțelepciunea, al doilea, femeia. Broasca țestoasă simboliza două dintre elementele fundamentale ale vieții: apa și pământul. Șopârla (iguana) este simbolul curajului, al faptului că totul este posibil, că nu există limite. Multe dintre artefacte combină virtutile umane si virtutile animale idealizate. Această fuziune corespunde intenției magice pe care omul o avea, de a poseda puterile animalelor. În egală măsură, este o cale prin care erau reprezentate multe dintre principiile existenței umane. Spre exemplu, o figură umană combinată cu elemente specifice păsărilor exprima faptul că ființa umană se naște liberă și așa trebuie să trăiască. Regăsim și figuri umane reprezentând un luptător cu față de jaguar. Cum jaguarul era un animal sacru, ce deținea puteri fizice și mentale supranaturale, bijuteriile în cauză vorbeau despre capacitățile fizice și psihice de care omul are nevoie de-a lungul existenței sale.
Pe de altă parte, elementele esențiale din viața omului, cum este soarele, considerat sursa de energie care susține totul pe pământ, erau reprezentate în diferite forme și stiluri.
Obiectele utilizate în ritualuri erau și ele subiect pentru bijutieri. Și vasele ceremoniale, precum “poporo”, în care erau păstrate substanțele alkaline ce se amestecau cu frunzele de coca, erau produse de bijutieri. Această combinație, care genera o reacție chimică, avea efect stimulant asupra creierului și reprezenta o parte importantă a activităților zilnice, alături de ritualuri și ceremonii. În cadrul ceremoniilor, măștile aveau un rol extrem de important, ca protecție și ca legătură între lumea interioră și cea exterioară. Din punct de vedere spiritual, aceasta era o modalitate de a vedea lumea cu alți ochi. Foarte importante erau ornamentele pentru nas, care, printre altele, evidențiau statutul persoanelor care le purtau. Design-uri ce descriau cercuri continue înlănțuite sau spirale erau foarte utilizate pentru a simboliza nemurirea sufletului: “viața are un început, dar nu are sfârșit”.
În final, să vorbim un pic despre legenda “EL DORADO”. „Muisca raft”, o piesă unică, aflată în muzeul din Bogota, ce aparține ultimei perioade a civilizației Muisca (1200-1500 AC), a fost interpretată drept reprezentarea acestei legende. Ea simbolizează ceremonia de investitură a autorității în comunitatea “Caciqa”; această procesiune era desfășurată în lacul “Guatavita”, acolo unde o plută din lemn transporta petite de aur și smaralde. În centrul plutei se află cel mai important personaj, cacique, cu o dimensiune considerabil superioară celorlalte douăsprezece personaje. Fiecare dintre ele este poleit cu aur și poartă o mulțime de bijuterii. Unele dintre personaje poartă steaguri și cravașe. Cei doi din față poartă măști de jaguar, iar cei mai mici, de la pupa, sunt vâslașii. Pe parcursul ceremoniei, toate petitele de aur și smaraldele erau oferite apelor lacului. La final, fiecare participant intra în apă gol, pentru a se relaxa. Mulți oameni vânau, în această zonă, ceea ce credeau ei că ar fi cea mai mare comoară din lume. Ei renunțau, însă, după mai multe încercări eșuate. Părea că lacul dispune de anumite mecanisme de mascare a bijuteriilor și de afundare a acestora din ce în ce mai adânc, astfel încât să nu mai poată fi aduse niciodată la lumină.
Tot acest tezaur pre-Columbian constituie sursa de inspirație a liniei noastre de bijuterii. Strămoșii noștri au dezvoltat un concept unic de design și au creat adevărate opere de artă, prelucrând aurul manual. Ei au fost maeștri în tehnici precum mânuirea ciocanului, ștanțarea, îmbinarea, îmbinarea prin fuziune, ceruirea, suflarea cu aur. Finalitatea muncii noastre reflectă respectul și prețuirea pe care le purtăm acestei moșteniri, prin realizarea unor replici identice cu piesele originale.